MĂ CUTREMUR…
Mă cutremură gândul căderii în vreun păcat sexual. Mă cutremură că aș face de râs comunitatea mea locală, familia. Mă cutremură perspectiva de a-mi privi fetele în ochi. Fete care nu se bucură mai mult ca atunci când o văd pe Rodi (mama lor si soția mea) în siguranță în brațele mele.
Mă cutremură gândul că ochii pe care i-am iubit atât de mult în ultimii douăzeci de ani ar fi plini de lacrimi din cauza nevegherii mele. Mă cutremură gândul că tot ce am construit va fi făcut de râs de prostia acțiunilor mele. De un moment de nebunie.
Cred că starea asta de cutremur intern este ca o igienă zilnică a spiritului. Nu, motivul vegherii mele nu este frica de consecințe, dar este o frică a descalificării în slujire. De aia spune Pavel că este dur cu propriul trup pentru că nu vrea să fie descalificat după ce a predicat.
Mă cutremură puterea de seducție a păcatului si imensitatea amneziei care ne poate cuprinde în momentele de relaxare. Mă cutremură lipsa prietenilor adevărați care înainte de cădere să facă front comun si să spună tot ce li se pare suspect. Dar mă cutremură si perspectiva în care cel căzut să nu mai aibă prieteni adevărați care să-l ajute în mod real să se ridice. Mă cutremură lipsa unei biserici care să nu aplice conform Scripturii disciplina ca un instrument al harului.
Dragilor, în cazul Steve Lawson, despre care nu știm multe, dar despre care avem deja suficiente date, mă cutremură multe, dar este ceva ce mă cutremură mai tare ca orice.
Când profetul Natan îl mustră pe David, motivul de bază pentru care Dumnezeu aduce pedeapsa în casa lui David este acesta: „pentru că i-ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri.”
Dragilor, asta mă cutremură cel mai tare. Nu că mi-aș pierde bruma de influență, nu că ar suferi ai mei cel mai mult, ci pentru că aș pune o cărămidă în plus la bășcălia împotriva Domnului meu.
Este un har să nu cădem în păcate sexuale, dar dacă vreodată se va întâmpla – si sper sa nu fie cazul nimănui- nu aș putea da vina decât pe mine si pe nepăsarea mea duhovnicească. E vina mea dacă prin neveghere cad, e Harul lui că nu am făcut-o încă. Iată un paradox greu de priceput pentru mintea care nu-L cunoaște pe Hristos.
