Poveste de Viață
Aș dori să vă împărtășesc câteva gânduri despre chemarea lui Dumnezeu în viața mea. După momentul convertirii și întoarcerii mele la Dumnezeu, am simțit cum El mă cheamă să-L slujesc. Am simțit acest lucru în inima mea încă de mic copil. Nu am știut niciodată că voi deveni pastor sau predicator, dar acum pot spune că este cea mai frumoasă vocație, cea mai înaltă chemare pe care un om o poate avea pe acest pământ: să facă lucrarea lui Dumnezeu și să vorbească altora despre El.
Cineva i-a propus odată marelui evanghelist Billy Graham să candideze la președinția SUA, el fiind foarte cunoscut și apreciat. Cu siguranță, ar fi avut toate șansele să câștige. Răspunsul lui Billy Graham a fost unul memorabil: „De ce m-aș mulțumi oare cu o muncă de mâna a doua când Dumnezeu mi-a dat cea mai mare chemare, aceea de a vorbi altora despre El și de a-L reprezenta pe El în lume?”. Graham a considerat că a-L sluji pe Dumnezeu este cea mai înaltă chemare. Așa cum spunea și A.W. Tozer: „Slujirea lui Dumnezeu nu este doar cea mai mare chemare, ci este și singura care aduce pace și împlinire adevărată în inima omului”.
În casa noastră nu aveam multe Biblii sau literatură creștină. Tatăl meu mă punea adesea să-i citesc din Biblie, nu pentru că el nu ar fi dorit să citească, ci pentru a se asigura că în mintea și inima mea se întipăresc cuvintele lui Dumnezeu. Într-o zi, m-a provocat să-i fac o predică scrisă, ceea ce am și făcut. Abia am așteptat să i-o citesc. M-a încurajat să continui să scriu, și așa am și făcut. O, cât de mult mi-aș fi dorit să am și acum acel caiet cu predici scrise de un adolescent care, fără educație teologică, dorea să-L slujească pe Dumnezeu din toată inima!
Predicile fratelui Iosif Țon, exilat în SUA în vremea comunistă, au fost o mare încurajare și binecuvântare pentru mine. Abia așteptam ziua de duminică după-amiaza, la ora 14:00, când vorbea la Radio Europa Liberă. Omul acesta vorbea cu atâta pasiune despre Dumnezeu! Deși autoritățile comuniste bruiau canalul radio și nu întotdeauna puteam auzi clar tot ce spunea, aveam o foame mare după Dumnezeu, și așa am crescut mai mult spiritual.
Frații și surorile din biserică se întâlneau la părtășie în casa bunicului meu. Într-o zi, am luat cheia de la părinții mei, m-am dus singur acolo și am început să predic la băncile goale. Am fost atât de bucuros! Simțeam că Dumnezeu are un plan cu viața mea și că mă cheamă să-L slujesc, dar nu știam exact cum. Aveam să descopăr acest lucru mai târziu.
Astăzi, după mulți ani în slujire, Îi mulțumesc Domnului pentru mântuirea oferită în dar și pentru onoarea de a-I sluji. El m-a ținut în mâna Lui în toți acești ani, m-a binecuvântat cu tot ceea ce am nevoie pentru a-L putea sluji. Mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor celor care m-au încurajat și m-au motivat să fac acest lucru. Trebuie să ne luăm cu toții chemarea în serios și să facem întotdeauna ceea ce El ne poruncește. Nu trebuie să uităm niciodată că suntem ambasadorii lui Hristos pe pământ și lucrători împreună cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:20).
Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor înțelepciunea și puterea de a ne îndeplini chemarea cu credincioșie!
