IMAGINEA ȘI RATING-ul …

Sincer, uneori sunt sătul de întregul peisaj evanghelic formal, duplicitar dar mai ales conflictual dezvoltat de unii, pe nedrept numiți slujitori ai lui Dumnezeu, în mediul on-line.

• Slujitori care, orice ar face, trebuie să (se) promoveze!
  Își promovează lucrările dar și bisericile cu poze luate în cadre scurte ca să pară cât mai mulți, cu oameni cu mâinile ridicate, pătrunși de spiritul închinării sau care lăcrimează dar și cu reel-uri în care decupează o idee sau o afirmație ce impresionează și … asta e imaginea (pardon, lucrarea), menită să te convingă să mergi acolo. Te duci și … constați că realitatea este una cruntă. Nu te poți hrăni pentru că nu ai cu ce iar de închinat nu reușești deoarece nu te regăsești în acea … gălăgie numită muzică creștină evoluată!
• Slujitori care, în urma oricărei acțiuni, așteaptă să-și primească lauda și aprecierea.
• Slujitori care, oricât de mult ar face cei din breasla lor, îi vor critica pentru că ei au mereu “un cuvânt de spus” iar acesta este din păcate întotdeauna unul negativ.
• Canale sau platforme așa numite creștine care promovează can-can’ul și instigarea prin titluri tendențioase sau teme “la zi”, aberant și speculant dezbătute doar de dragul rating-ului și a câtorva cenți ce le intră în cont în urma vizualizărilor sau accesărilor… Un fel de cronica cârcotașilor în variantă creștină. Nu contează că fac un (imens) deserviciu lucrării lui Dumnezeu. Imaginea și mai ales banul să iasă!

Pare că totul se transformă ușor într-o degradare continuă și … ireversibilă, fără a conștientiza însă, consecințele. Nu, nu mai este nevoie să fim atacați din exterior. Ne suntem suficienți noi înșine pentru distrugere. Suntem atenți la explozie, când de fapt, facem implozie.

Nu mai iubim în slujire, discreția (“să nu știe stânga ce face dreapta”). Am schimbat afirmația apostolului Pavel “Tot ce faceți, să fie făcut cu dragoste” în “Tot ce faceți, să promovați, să fie văzut, lăudat … altfel n-are nicio valoare.”
Nu mai iubim în slujire, odăița; doar … scena, youtube-ul, facebook sau Instagram … Ce mai contează ce vede Tatăl în ascuns!? Important e ce văd oamenii în public și atât.

Nu mai iubim și nu mai așteptăm răsplătirea și aprecierea cerească. O vrem aici și dacă se poate ca la fast-food, instant! Măcar că știm versetul …
“Când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi, și va fi ferice de tine, pentru că ei N-AU CU CE SĂ-ȚI RĂSPLĂTEASCĂ, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți!”(Luca 14:12-13)
Dar, ce rost are să mai așteptăm până atunci …

Cât de actuale sunt, din păcate, cuvintele lui Eminescu: “De două mii de ani ni se spune să ne iubim și noi continuăm să ne sfâșiem unii pe alții!”

Cam așa (de dur) descrie Biblia, tipologia asta de slujire.
2Petru 2:17
“Oamenii aceștia sunt niște fântâni fără apă, niște nori alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului.”
Iuda 1:12-13
“Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați. Niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor; niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie…”

Soluția? Una simplă. Lăsați show-ul și rating-ul pentru televiziuni. Întoarceți-vă fața către Domnul cu pocăință și smerenie. În inimă! Pentru că acolo privește El. Iubiți sincer, fără prefăcătorie …

Se prea poate însă, să nu se schimbe nimic pentru că acești “nori fără apă”💦 cred cu fermitate că ceea ce fac, fac bine și deopotrivă, pentru El! Deși pretind că cred, în realitate ei nu mai cred în nimic. Poate doar în ei înșiși. De aici, posibil, și dorința acerbă pentru … imagine și rating.

Christian Dragomir