În taină mare
În taină mare cineva mi-a spus
Că-i vremea înţeleptului să tacă,
Să stea umil, cu ochii-n jos, supus,
Şi doar în gând părere să își facă.
Dar oare, Doamne, până când
Vom viețui cu sufletul la pândă?
Cât să mai priveghem plângând
Ca cel ce-așteaptă grea osândă?
Trăim intens o vreme de răscruce
Cu multe semne de-ntrebare,
Pământu-i revoltat şi nu mai duce
Doar chin şi cruntă dezbinare.
Acum ce-i sfânt e-n piață la mezat
Pentru un pumn de-arginți înșelători,
Sufletu-i dat pe-un gologan pătat,
Pășim în transă prin neguri și vâltori.
Îngenunchez Iisuse, cu faţa spre altar
Rugându-Te să ierți acest popor robit,
Trimite îngeri mulţi de pază la hotar
Ca ţara mea să aibă din nou un răsărit.
versuri Rodica Constantinescu
