ÎNGENUNCHERE de R. S. Thomas
Clipe de-adâncă tihnă,
Îngenunchind lâng-un altar
De lemn dintr-o biserică de piatră
Pe timp de vară, așteptând ca Domnul
Să vorbească; văzduhul scară-i e
Tăcerii; a soarelu-i lumină
Mă-nvăluie, de parcă aș juca
Un mare rol. Iar spectatorii
Și mai strașnic; întreaga gloată strânsă
De suflete ce-așteaptă; ca mine,
Un mesaj.
Vorbește-mi, Doamne;
Dar nu încă. Iar când vorbesc,
Deși vorbești chiar Tu
Prin mine, ceva se pierde.
Iar tâlcul stă în adăstare.
Traducere: Ciprian Gheorghe-Luca
