duhul celebrității

Duhul celebrității nu este Duhul Sfânt. Până în generația noastră Hristos și Adunarea Lui s-au descurcat fără celebrități. Deodată, fiii părinților noștri, adică noi, găsesc de cuviință să pună lucrarea bisericii pe seama celebrităților.

Este un adevăr de care nu ne putem descotorosi atât de ușor – dacă se organizează orice fel de întâlnire cu iz religios în jurul unei personalități, a unei celebrități, a unei vedete religioase, lumea se strânge. Dacă nu, acolo trebuie fie să avem de-a face cu oameni care n-au ce face, vin din obișnuință, fie sunt oameni credincioși care caută pe Domnul și un cuvânt de la El.

De ce și-a pierdut adunarea interesul și aprecierea pentru păstorii turmei care sunt credincioși, deși nu sunt nici celebri și nici experți în tehnici de amuzament, terapie, manipulare, adunare, încântare a mulțimilor de oameni religioși? Predicatorii vagabonzi, care nu dau socoteală nimănui de nimic din viața lor, care nu se află sub autoritatea nimănui par să fie cei mai căutați slujitori, în timp ce slujitorii care stau duminică de duminică pe front și hrănesc oițele Domnului se pierd în neștire. Ei sunt cunoscuți și răsplătiți de Dumnezeu și n-au nici un interes pentru popularitate. Dar aici vorbim despre adunare, nu despre ei.

Duhul rău al celebrității este demascat atunci când celebritatea cade de la înălțimea la care grupurile religioase diverse l-au ridicat, și i se arată public nelegiuirea în care s-a scăldat. Care este reacția mulțimii îmbătată de acest duh fals? Neagă orice dovadă, postulează idei false despre reabilitatea slujirii (nu doar spirituală), se afundă într-un fel de agnosticism pseudo-evanghelic – „numai Dumnezeu știe ce-o fi fost”, zic ei, sau pur și simplu se resemnează cu faptul ca „Dumnezeu poate lucra și prin ei”.

Pe mine m-a fascinat mereu cum o celebritate se poate plimba prin sală și poate improviza textul Scripturii după buna plăcere fără să aibă nevoie de a se raporta mereu la fiecare idee principală pe un text de bază. Astfel se trădează ușor faptul că nu mesajul Scripturii este cel mai important, ci modul frumos meșteșugit în care este construit un mesaj omenesc dar cu limbaj religios și fraze rupte și decupate din Cuvântul sfânt.

Ca să fii profet îți trebuie Duhul Sfânt și puterea Lui dar ca să fii celebritate îți trebuie doar o audiență suficient de inflamată la retorica unui tip foarte carismatic și vânos. Dacă atinge corzile inimii, dacă simpatizează cu nevoile simțite de audiență, dacă se pretinde unul care are secretele rezolvării problemelor lor, dacă le dă un creștinism de tip vaccin, dacă oamenii se simt bine la întâlnirile lor, atunci totul este în regulă.

Cumva oamenii au ajuns să creadă că pot găsi rezolvare la anumite probleme fără pocăință, cu ajutorul unor profesioniști din sfera religioasă. Iar ei, dacă predică despre pocăință, predică o formă de pocăință care doare cât înțepătura acului.

Celebritatea încuviințează mereu că este mai important mesagerul, modalitatea de a comunica, circumstanțele și contextul, absolut orice dar mai puțin mesajul nealterat și neschimbat. Artificiile retorice, marketingul prin care mântuirea e scoasă la vânzare, divertismentul, senzaționalismul, sentimentalismul, jocurile de teatru, obsesia după relevanță îngroapă mesajul biblic.

Nu există absolut nimic amuzant în răstignire și pocăință. Mesajul acesta trebuie să meargă direct la inima omului și să zdrobească toți idolii care încearcă să tocească ascuțimea Cuvântului lui Dumnezeu.

Celebritățile nu avertizează împotriva profeților mincinoși, probabil pentru că ei sunt dintre aceștia. Apostolii însă au făcut-o în repetate rânduri. Am impresia că nu a existat nici o altă generație în care proliferarea celebrităților să fie atât de agresivă și rapidă, probabil și datorită dispozitivelor media și climatului foarte binevoitor aranjat de lumea evanghelică.

Celebritatea are un mesaj clar doar în măsura în care poate fi în același timp suficient de general și vag pentru a putea strânge finanțe în vederea lucrării Domnului din toate părțile și de la toți oamenii, indiferent de doctrină, denominație sau culoare. Celebritatea îi poate strânge pe toți laolaltă iar numitorul comun, în fundal, este banul.

Un profet mincinos, o celebritate, de obicei nu dă socoteală nimănui. Nimeni nu are dreptul să cunoască cum și-a construit imperiul financiar. Vedem aceste lucruri sub ochii noștri dar încă nu ne dezmeticim pentru că suntem prea absorbiți de acest duh viclean care și-a făcut un culcuș larg și călduros în multe adunări.

Veți spune că nu așa stau lucrurile, dar astăzi se proiectează o imagine distorsionată, dezechilibrată, ciuntită a lui Dumnezeu așa încât audienței îi este mai ușor să-L primească pe Domnul Isus. Astfel că celebritatea devine calea prin care ne primim hristosul de care ne place, fie el adevărat sau fals – acest lucru nu pare să mai fie de importanță primordială pentru că dacă ar fi, toată lumea ar cerceta Scriptura să vadă dacă este așa cum se aude.

Focalizarea asupra problemelor temporare, nu pe cele eterne, ocupația cu mărunțișuri, preocuparea obsesivă cu sentimentele ascultătorului, sunt fleacurile și chestiunile triviale care sunt pasiunea celebrității și pentru asta este plătit bine. Adunarea și-a pierdut străjerii și paznicii deoarece caprele zburdalnice fac totul să convingă oile că glasul celebrității este mai drăguț decât al Păstorului.

Multe grupuri de credincioși par să stea într-o stare de anestezie spirituală totală, căscați la trivialități, banalități, povești, ilustrații, jocuri retorice și scheme psihologice, trădând un fel de senzualitate spirituală și înamorare cu duhul celebrității respective.

Celebritatea va cere să tolerăm orice mișcare religioasă, să nu criticăm pe nimeni și să considerăm anatema pe cel care nu este de acord cu filozofia asta. Dacă arăți cu degetul trebuie să fii marginalizat. Ce iubitor pare falsul profet. Te-a prins cu plasa aceasta și crede că nu va mai putea fi supus discernământului oamenilor treji.

Să nu uităm, Dumnezeu ne convinge, ne mustră, ne cheamă, ne răstoarnă sistemele și situațiile doar pentru a ne aduce în locul în care vrea să fim. Totul este iubire în motivațiile Sale.

Cercetați duhurile !

Andrei Croitoru