21 decembrie 1989

Ne-am adunat la Comunitatea Baptistă pentru rugăciune. De o bună bucată de vreme ne rugam pentru o schimbare. În timp ce eram pe genunchi, un frate coleg a deschis uşa şi ne-a zis: a început şi la Arad. Am terminat rugăciunea, am spus ceva familiei şi împreună cu un coleg am alergat spre centru. Pe străzi, lumea fugea îngrozită spre casă. Am oprit pe cineva şi ne-a spus că se trage în oameni. Nu ne-am oprit. Am ajuns acolo în faţa soldaţilor şi a tancurilor. Când s-au întors spre noi, ca naivii, ne-am aruncat pe burtă. Nu s-a tras. Ne-am ridicat şi am aşteptat să vedem ce va urma. A venit Elena Pugna să ne vorbească, dar a fost huiduită şi s-a retras imediat. Atunci şi în zilele următoare, Dumnezeu ne-a ferit de tot ce putea fi neplăcut. Ţara s-a răsculat şi prin bunătatea divină am primit libertatea. Oare am preţuit-o suficient? Am folosit-o bine mereu? I-am mulţumit Domnului îndeajuns? Suntem conştienţi că viaţa bună, libertatea de exprimare, libertatea de a călători, de a vota şi multe alte privilegii se datorează faptului că Dumnezeu a fost cu noi? Oare ştie generaţia tânără că libertatea României are rădăcini adânci în convingerile noastre creştine? Noi am plătit preţul dobândirii libertăţii. Mă rog Domnului ca generaţia actuală să plătească preţul păstrării libertăţii. Oare vor fi în stare să o păstreze fără a păstra valorile creştine autentice? Oare libertatea primită cu ajutorul lui Dumnezeu poate fi păstrată fără ajutorul Lui?

Viorel Iuga