V O R B E
Trăim de pe o zi pe alta, din când în când îi pompăm sufletului câte o doză de Dumnezeu și apoi ne reîntoarcem la ale noastre. Dormim. Nu veghem. Bârfim. Urâm. Batjocorim. Nu mai avem dragoste. Ne rugăm pe fugă.
Dar suntem bine.
Până la prima furtună. Atunci ne clătinăm și începem să urlăm. „De ce e așa de greu? Unde este Dumnezeu?”. Fix acolo unde l-am lăsat. Afară.
Suntem bine? #ganduriascunse
Alina Ilioi







