Nepăsare

Privesc din cer atâta nepăsare,

Si inimi reci si pasi pusti si goi,

Si-n suflet, ah, dar ce adanc ma doare,

Si lacrimi curg adeseori siroi…

Copiii mei, ce-ati fost născuți pe-o cruce

De chin, de greu si-ntunecat amar,

De ce-ati plecat pe calea care duce,

Spre focul veșnic, nu înspre Calvar!

Spuneti ades’ :” Isus e plin de milă!”

Si milă Sunt, nu e nimic gresit,

Dar de acei ce nu iubesc , mi-e sila,

Si de acei ce sunt purtați de vânt.

Am scris în cartea sfânta, pentru tine,

De ce te porti cum inima ta vrea?

Si spui ca privesc inima , sti bine,

Ca nu doar inima-i plăcerea Mea!

Cum poti sa spui ca ai inima buna?

Cand la exterior, nu dovedești!

Cum poti sa spui ca esti cu Mine-n lume,

Cand lumea este tot ce tu dorești ?

Ce greu va înșelați! Eu vreau sfintire!

Si ce am scris odată in cuvânt,

Ramane scris , dar prin pecetluire,

Nu-Mi schimb cuvantul, Eu Sunt Drept si Sfânt!

Am spus că va iubesc si vreau iubire,

Am spus că Sfânt Sunt, sfinti va vreau mereu,

Am spus ca-s drept si drepți vreau in slujire,

Sa fiti ca niste fii de Dumnezeu!

Cand voi veni din nou , din strălucire,

Voi gasi oare ,pe acest pământ,

Un om ce-i gata pentru-a Mea rapire?

Om om sa stea de veghe inlacrimand?

Mai am copii ce stau in adunare ,

Cu chipul plâns cu ochii triști si goi,

Ce striga-n taina, dar în disperare

O Domnul meu, mai ai milă de noi!

Ah milă am, dar cine s-o primească,

Cand nimeni astăzi milă nu mai vrea

Si aleg viata ca sa o trăiască

În pofte si plăceri, nu-n voia Mea!

Ooo, Am sa vin ,curând pe nori de slava,

Cand nimeni nu se-asteapta sa mai vin,

Da Am sa vin , să-Mi iau mireasa draga,

De pe pământu-acesta de suspin!

Vei fi tu oare gata porumbito?

Si haina ta-i curata de păcat?

Trăiești tu in sfintire preaiubito,

Ca sa te iau cu Mine în înalt?

Alexandra Prelipcean