TIRON ALBANI 2 martie 1887, Gârbova de Sus, jud. Alba – 12 septembrie 1976, Oradea
După trei clase elementare făcute în satul natal, orfan fiind, fuge la Caracal unde e ucenic în atelierul de tâmplărie al bunicului său. Ca muncitor tâmplar, ia contact cu cercurile socialiste şi parcurge autodidact literatura care circulă în aceste medii. În urma unei greve, este expulzat, pleacă la Budapesta integrându-se mişcării muncitoreşti de acolo. Urmează la Budapesta „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc şi Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universităţii libere. Trimite corespondenţe la ziarul „Cometa” din Craiova, la „Foaia poporului” din Sibiu şi la „România muncitoare” (Bucureşti).
În 1913 devine redactor al săptămânalului „Adevărul”, publicaţie a secţiei române a Partidului Social Democrat din Ungaria, fiind chiar deţinut trei luni pentru delict de presă. Este editor şi redactor responsabil la ziarul „Adevărul” din Sibiu (1918-1919), „Tribuna socialistă” (Sibiu-Cluj, 1919-1921), „Dezrobirea”, organ al Partidului Socialist din Transilvania (Cluj, 1921) şi „Dreptatea” (Braşov, 1921). Între 1920 şi 1945 a colaborat la publicaţiile: „Facla” (Cluj), „Aurora” (Bucureşti), „Tribuna” (Cluj), „Santinela”, „Nădejdea poporului” (Oradea), „Ştirea” şi „Libertatea poporului” (Arad). A mai colaborat şi la alte gazete şi reviste, cum sunt revistele orădene „Familia”, „Gazeta de vest”, „Noua gazetă de vest”, „Cele trei Crişuri”, „Neamul românesc”. A fost membru al Sindicatul presei române din Ardeal şi Banat.
Membru în Comitetul Central al Partidului Social Democrat din Ungaria şi în Consiliul Naţional Român Central, a desfăşurat o intensă activitate printre muncitorii şi ostaşii români din Budapesta, apoi în centrele muncitoreşti din Ardeal.
Ca politician Tiron ALBANI era un fruntaş socialist, care împreună cu Ioan FLUERAŞ şi Iosif JUMANCA au fost principalii lideri care în ianuarie 1906 formau la Lugoj secţia românească a Partidului Social-democrat din Ungaria, iar în ceea ce priveşte evenimentele din 1918, ei erau convinşi că lupta de eliberare socială şi lupta de eliberare naţională sunt indisolubil legate astfel că, pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, conducătorii socialişti au luat hotărârea de a conlucra cu Partidul Naţional Român pentru organizarea luptei naţionale a românilor din Transilvania şi Banat.
Conlucrarea dintre cele două partide s-a înfăptuit ca o dorinţă firească şi comună de eliberare socială şi naţională: „Şi dacă poporul român manifesta pentru eliberare naţională şi dezrobire socială o făcea pentru că în mintea lui aceste idealuri se contopeau, formând o singură credinţă. Pentru el faptul că socialişti ‘conlucrează’ cu naţionali este o chezăşie” – spunea fruntaşul socialist Tiron ALBANI .
Tiron ALBANI făcea parte din Consiliul Naţional Român Central, organ politic format la data de 30 octombrie/12 noiembrie 1918 şi constituit din reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai Partidului Social Democrat, care a preluat controlul Transilvaniei în acele zile având rolul de organizare a luptei naţionale a românilor din Transilvania şi devenind structura centrală a luptei românilor pentru Unire.
