34 DE ANI DE LEGĂMÂNT

dininimapentrutine

9 august 2026
Citești în 4 minute
45 Vizualizări

Aveam doar 16 ani și 9 luni când am auzit chemarea Domnului.

Eram tânăr, dar în inima mea exista o convingere pe care timpul nu a putut să o șteargă: botezul nu era o opțiune, ci o poruncă; nu era doar un moment, ci începutul unui legământ.

Am intrat în apa botezului fără să știu tot ce avea să urmeze.

Nu știam drumurile pe care voi merge, luptele pe care le voi purta, lacrimile pe care le voi vărsa, oamenii pe care îi voi întâlni sau lucrările în care Dumnezeu mă va chema.

Dar El știa.

Astăzi se împlinesc 34 de ani de atunci.

34 de ani în care am descoperit că Dumnezeu nu doar cheamă — Dumnezeu rămâne.

Au fost ani cu munți și văi, cu răspunsuri și așteptări, cu biruințe și încercări. Au existat momente în care am înțeles planul Lui și altele în care am fost chemat doar să cred.

Dar privind în urmă, văd un fir care nu s-a rupt niciodată:

CREDINCIOȘIA LUI.

Când eu nu vedeam drumul, El îl pregătea.
Când nu înțelegeam tăcerea, El lucra.
Când puterile mele erau puține, harul Lui era suficient.
Când uși s-au închis, mâna Lui m-a păzit.
Iar când s-au deschis altele, am înțeles că timpul Lui este întotdeauna mai bun decât timpul meu.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru pacea pe care lumea nu mi-o poate da.

Îți mulțumesc pentru protecția Ta, inclusiv în acele locuri în care nici măcar nu am știut că eram în pericol.

Îți mulțumesc pentru purtarea Ta de grijă, pentru fiecare zi, pentru familie, pentru oameni, pentru răspunsuri, pentru ușile deschise și chiar pentru cele pe care, în dragostea Ta, ai ales să le închizi.

Îți mulțumesc pentru fiecare încercare care m-a făcut mai puternic și pentru fiecare vale în care am învățat să-Ți recunosc glasul.

După 34 de ani pot mărturisi:

NU M-AI PĂRĂSIT NICIODATĂ.

Și simt că această aniversare nu este doar despre ceea ce a fost.

Este și despre CEEA CE URMEAZĂ.

Cred că există încă pagini nescrise.
Există rugăciuni care își așteaptă răspunsul.
Există oameni pe care încă trebuie să-i întâlnesc.
Există locuri în care trebuie să ajung.
Există cuvinte care trebuie rostite și lucrări care trebuie împlinite.

Ceea ce Dumnezeu a început nu s-a încheiat.

De aceea, în această zi nu vreau doar să-mi amintesc legământul făcut atunci.

Vreau să-l înnoiesc.

Doamne, dacă acum 34 de ani Ți-am spus „DA” fără să știu unde mă vei conduce, astăzi, cunoscând mai mult prețul ascultării, Îți spun din nou:

DA!

Da chemării Tale.
Da voii Tale.
Da drumului Tău.
Da lucrării pe care încă o ai pentru mine.

Și fac înaintea Ta această promisiune:

Cât timp îmi vei da viață, vreau să rămân al Tău.

Nu vreau doar să încep cu Tine.
Vreau să sfârșesc cu Tine.

Nu vreau doar să vorbesc despre credincioșia Ta.
Vreau ca viața mea să devină o mărturie a ei.

Iar dacă anii care vin vor cere mai multă credință, mai mult curaj, mai multă jertfă și mai multă ascultare, rugăciunea mea rămâne:

„Doamne, iată-mă! Trimite-mă!”