Dincolo de Cuvinte – Contează Cerul

Au fost cuvinte.
Cuvinte care au încercat să mângâie.
Cuvinte care au încercat să aline.

Am simțit cercetarea.
Inimile noastre au fost străpunse de prezența Domnului, care ne-a întrebat fără glas, dar cu putere.
Fiecare lacrimă, fiecare oftat, a fost un strigăt tăcut spre Cer.

Am văzut credința.
O credință vie, nu moartă;
O credință care nu se clatină în fața durerii, ci se înalță din ea.

Dar, dincolo de tot ce am auzit și simțit,
Din Capela cimitirului din Mlenăuți,
printr-un colț de geam modest,
am zărit Cerul.

Privind Cerul, m-am cutremurat.
Nu de frică.
Ci de glasul Creatorului, Care, fără să strige, m-a întrebat:

Ce cauți?

Ce contează cu adevărat pentru tine?

Pe ce cale mergi?

Ți-e dor de Mine?

Ți-e drag Cerul?

Întrebări care nu vin doar la marginea unui sicriu,
ci întrebări care ar trebui să răsune în fiecare zi.

Dincolo de cuvinte, dincolo de lacrimi, dincolo de despărțiri,
ce contează cu adevărat este Cerul.

Cerul unde nu mai sunt lacrimi.
Cerul unde nu mai este durere.
Cerul unde moartea este învinsă pentru totdeauna.

Astăzi, poate cu inimi frânte, dar cu ochii plini de speranță,
spunem împreună:
„Doamne, nu ne lăsa să uităm: ținta noastră este Cerul. Tu ești dorul nostru.”

Domnul să binecuvânteze familia Pintilei!

Cu dragoste, Ciprian Bârsan