Un an s-a dus din viața mea,
Ca frunza dusă-n vânt,
Și-al altui an hotar privesc
De-aici, de pe pământ.

Un an mai mult s-a dus din câmp,
Din lupta pentru spic,
Și altul bate la hotar
Cu cer senin, dar mic.

Un an mai mult m-a dus spre prag,
Spre marea mea întâlnire.
Un an mi-a șters din pași noroi,
Mi-a pus din cer iubire.

Un an mai mult am fost al Tău,
Și Tu al meu, o, Doamne!
Mi-ai dat belșug în suflet plin,
Din harul Tău de pace.

Acum, când pragul noului an
Îl trec din har spre slavă,
Mă-ncred în Tine, Tată bun,
Spre drumul ce se-nceapă.

Îți mulțumesc de câmpul greu,
De lacrimile firii,
De pâinea ta, de tot ce-mi dai,
De floarea mulțumirii.

Traian Dorz