Nu te-ndoi, ci crede!

Viața este un amestec de culori…ce ar fi viața fără culori?
Știm din experiență că uneori seninul cerului este împletit cu nori negri, alteori verdele câmpiei este îmbrăcat în cenușiul secetei…
Viața este fantastică, datorită culorilor, însă nu totdeauna acestea sunt culori calde.
Se întâmplă să fim pe culmile fericirii, iar în clipa următoare putem cădea în prăpastia descurajării…
Trebuie să recunoaștem că noi, creștinii trăim sub o presiune cumplită reală…și că ajungem să străbatem drumul negru și cumplit al deznădejdii.
Avem atâtea îndoieli, întrebări, dubii cu privire la Dumnezeu, Evanghelie, Chemare…Ne întrebăm de-atâtea ori: DE CE? PÂNĂ CÂND? CHIAR EU?
Nu e ceva nou, lupta noastră cu îndoiala. Au mers pe el, s-au luptat și alți sfinți, atâția înaintea noastră.
Un exemplu din Scriptură este și Ioan Botezătorul. Un om, un model, un martir, un martor al cerului.
Fusese „glasul celui ce strigă în pustie”. A avut curajul, credința de a sta în picioare și de a rosti: „nu-ți este îngăduit”.
Însă acele zile cu soare au trecut, Dumnezeu a îngăduit ca Ioan să ajungă în închisoare. Acum asupra lui s-au abătut norii grei ai deznădejdii…
Aceasta a fost lupta lui, examenul vieții, aceasta este și lupta noastră!
Îndoiala este o stare de neliniște, nemulțumire, neputință. Nu este un păcat, poate însă să devină un păcat…
Să ne întoarcem la Ioan, de ce a căzut în îndoială?
•Mediul
Se afla închis, între ziduri, fără lumină, fără multe vești din afară. Mediul în care trăim hrănește îndoiala din viața noastră, și aceasta din pricina întunericului, păcatului.
•Lipsa de mișcare
Închisoarea aduce îngrădire, lipsă de activitate, aduce moarte. Deseori ne închidem în turnul de fildeș al confortului, nu ne mai mișcăm, pierdem din vedere Misiunea…
Consecințele se văd, scaune goale, inimi goale, adunări moarte.
•Anumite discuții
Cu cine putea comunica Ioan în închisoare? Ce și despre ce putea vorbi?
Unele discuții purtate pot genera moarte, pot aduce îngrijorare. Nu lăsa ca diavolul să semene sămânța sa în ogorul inimii tale. Evită discuțiile care produc îngrijorare, îndepărtează-te de oamenii care judecă, bârfesc, judecă pe alții, mâine vei fi tu la rând.
•Lipsa de înțelegere a adevăratei misiuni
Supus presiunii Ioan nu a mai avut răbdare, a pierdut din vedere chemarea lui, a început să se îndoiască, șansa lui Ioan a fost Isus și răspunsul Domnului la întrebarea acestuia.
Dragul meu, nici tu nu ești imun la îndoială!
Luptă-te cu ea! N-o lăsa să te stăpânească, să îți conducă viața, nu te complace în ea.
Ai credință, în Dumnezeu, în Hristos!
Ești un învingător! După cum ceața dispare când apare soarele îndoiala se risipește când ai încredere în Dumnezeu…
-El este puternic!
-El este aproape, aproape de noi!
-El este gata! Pentru tine…
Când vine îndoiala, aruncă-te în brațele Domnului, încrede-te în promisiunea Lui!

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan