AI FĂCUT BINE. ȘI TOTUȘI A VENIT FOAMETEA…

Să întinzi masa pentru vrăjmașul tău, iar mai târziu să nu mai ai pâine pentru copiii tăi… Ce încercare pentru credință!
La îndemnul lui Elisei, împăratul lui Israel le oferă oștenilor sirieni un ospăț și îi lasă să plece. Mai târziu, oastea Siriei împresoară Samaria. Urmează o foamete cumplită, cu prețuri de neimaginat pentru lucruri pe care nimeni nu și le-ar fi dorit pe masă. — 2 Împărați 6:23–25
Textul nu spune că bunătatea a provocat foametea. Dar așază înaintea noastră o realitate greu de acceptat: poți face binele și apoi să treci prin greu.
Atunci se naște întrebarea: „Doamne, am ascultat de Tine… de ce sufăr?”
Împăratul ajunge să caute vinovatul în prorocul Domnului și să-i dorească moartea. Durerea se transformă în mânie, iar așteptarea pare fără rost.
Dragul meu prieten încercat, privește și spre capitolul următor!
LINIȘTEȘTE-ȚI inima înaintea Domnului.
Elisei vestește hrană din belșug tocmai când cetatea nu mai vede nicio ieșire. Împrejurările sunt cumplite, dar Dumnezeu încă poate lucra dincolo de ceea ce vezi.
LASĂ vestea bună să ajungă la tine.
Patru leproși descoperă tabăra părăsită de sirieni și aduc cetății vestea izbăvirii. Nu disprețui omul prin care vine încurajarea! Dumnezeu poate folosi oameni pe care ceilalți îi țin la margine.
LUPTĂ cu necredința din tine.
Slujbașul care ironizează făgăduința vede belșugul, dar nu ajunge să se bucure de el. Moare călcat în picioare la poartă. Este un avertisment solemn: să ne păzim inima de dispreț față de Cuvântul Domnului. — 2 Împărați 7
Nu lăsa foametea de astăzi să te facă să regreți binele făcut ieri!
Bunătatea nu cumpără o viață fără încercări. Totuși, Dumnezeu vede, iar binele făcut în ascultare de El nu este zadarnic.
Continuă să dăruiești. Refuză răzbunarea. Rămâi credincios și când încă nu înțelegi.
Doamne, păstrează-ne bunătatea în încercare și credința în așteptare!
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan





